OBICEIURI SI TRADITII

Momente principale din viata omului,precum nasterea, nunta, inmormantarea, au dat nastere unor obiceiuri tipice transmise din generatie in generatie, iar pe parcursul anilor ele au fost supuse unor transformari permanente.

NASTEREA

Venirea pe lume a unui copil este prilej de mare bucurie in viata unei familii.

Conform obiceourilor stravechi, era contraindicate sa se faca pregatiri pentru viitorul copil, deoarece s-ar putea muri imediat dupa mastere.

La nastere asista moasa(babita) si mama femeii insarcinate.Cordonul ombilical este legat si taiat de o femeie batrana, numita “ baba de buric”.

NUNTA

Nunta taraneasca a fost si va ramane o adevarata sarbatoare a satului. In prezent, insa s-au pierdut multe din obiceiurile practicate.De la casa miresei se pleaca la biserica.Astfel, alaiul este organizat :in fata se afla stagasul , urmat de mireasa cu givarul si mirele cu giverita, apoi nasii, socrii mari si ceilalti invitati impreuna cu muzica.

Persoana principal a intregii nuntii este mireasa, iar in timpul nuntii toti barbatii se ingramadesc sa o joace.

INMORMANTAREA

Atunci cand cineva trage sa moara i se aprind lumanari sau i se tin lumanarile, asa cum se obisnuieste la toti romanii.

Dupa ce mortul este asezat pe masa se bat clopotele si este chemat preotul pentru a face o slujba , cunoscuta sub denumirea de” stalpi”.In drum spre cimitir preotul face popasuri la rascruce de drumuri, denumite “ ogina”.De la cimitir, oamenii se intorc la casa decedatului, la pomana.

Pomana se mai tine la noua zile,la sase saptamani, la jumatate de an si la un an.

Cu ani in urma, in zilele de Pasti se practica jocul in oua. Un baiat sau o fata, tinea oul in mana, intr-o batista, iar alti baieti dadeau cu monede in ou, cautand sa infiga moneda in acesta. Daca moneda intra in ou si nu cadea, oul era luat de el ce a infipt moneda. Daca oul era tinut de o fata frumoasa, in jurul ei se aduna un numar mare de baieti dornici sa participe la joc

În mod tradiţional, culorile folosite la vopsire sunt naturale. Roşu se obţine din flori de sovârf, galbenul din coji de ceapă sau frunze de mesteacăn, iar verdele se obţine din frunze de nuc.

Printre simbolurile folosite, cel mai frecvent este cel al crucii. Soarele, luna sau steaua ciobanului apar şi ele, dar stilizate.